- confúzie
- s. f. (sil. -zi-e), art. confúzia (sil. -zi-a), g.-d. art. confúziei; pl. confúzii, art. confúziile (sil. -zi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
confuzie — CONFÚZIE, confuzii, s.f. 1. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). ♢ Confuzie mintală = stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepţie, orientare, raţionament, memorie etc., însoţite uneori … Dicționar Român
nebulozitate — NEBULOZITÁTE, nebulozităţi, s.f. Gradul de acoperire cu nori a bolţii cerului; starea cerului acoperit de nori. ♦ fig. Lipsă de claritate (vizuală, în idei etc.); confuzie. – Din lat. nebulositas, fr. nébulosité. Trimis de cornel, 08.06.2004.… … Dicționar Român
quiproquo — QUIPROQUÓ, quiproquo uri, s.n. 1. (livr.) Confuzie de persoane sau de lucruri; intervertire. 2. (Teatru) Situaţie (comică) în care un personaj este confundat cu altul, rezultând o serie de încurcături. [pr.: cviprocvo şi chiproco] – Din fr.… … Dicționar Român
bucura — BUCURÁ, búcur, vb. I. refl. 1. A simţi bucurie, a fi cuprins de bucurie; a se îmbucura. ♦ tranz. A produce cuiva o bucurie, o satisfacţie. 2. A dispune de..., a avea la îndemână. ♦ A fi foarte căutat, a provoca interes. 3. (peior.) A râvni la...; … Dicționar Român
confuzionism — CONFUZIONÍSM, confuzionisme, s.n. (Rar) Tendinţă de a crea confuzie, dezorientare. [pr.: zi o] – Din fr. confusionnisme. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 confuzionísm s. n. (sil. zi o ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
halima — HALIMÁ, halimale, s.f. Povestire, întâmplare complicată, cu multe peripeţii. ♦ fig. Situaţie încurcată, amestecătură, confuzie. – Din ngr. halimá (< tc.). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HALIMÁ s. v. confuzie, încurcătură,… … Dicționar Român
haos — HÁOS, haosuri, s.n. 1. Stare primitivă, de neorganizare, în care, după cum presupuneau cei vechi, s ar fi aflat materia înainte de apariţia universului cunoscut de om; (în unele concepţii teogonice) spaţiu nemărginit, cufundat în beznă şi umplut… … Dicționar Român
infern — INFÉRN s.n. 1. Loc unde sălăşluiesc sufletele celor păcătoşi, după moarte, supuse la chinuri veşnice; iad, gheenă, tartar; hades, orc. 2. fig. Loc de dezordine şi de confuzie; viaţă plină de chinuri, mizerabilă; situaţie chinuitoare, greu de… … Dicționar Român
obscuritate — OBSCURITÁTE, obscurităţi s.f. 1. Lipsă de lumină; întuneric, întunecime. 2. fig. Lipsă de claritate (în idei, în stil etc.); nelămurire, confuzie. 3. fig. Lipsă de renume, de vază, de faimă etc.; mediocritate. – Din fr. obscurité, lat. obscuritas … Dicționar Român
încurca — ÎNCURCÁ, încúrc, vb. I. 1. tranz. 1. A încâlci fire, aţă etc., a le face noduri astfel încât să nu se mai poată descurca uşor. ♦ (pop.) A călca în picioare fâneţele, semănăturile. 2. A schimba mereu drumul, direcţia pentru a îngreuia o urmărire,… … Dicționar Român